blog despre jobosfera

Am inceput sa lucrez acum un an pe jumate de part-time, adica 10 ore pe saptamana. Ideal pentru un student. Orele le faceam in 2 zile, oricand. Mai comasam saptamanile in vacante si sesiuni ca sa am vreme sa le fac pe toate. Concedii nu prea imi luam pentru ca nu aveam de ce. Oricum mai mult aveam liber decat lucram. Pe scurt, totul bine si frumos.

Dupa ce am terminat anul 3 am stiut ca se-mpute treaba. Practica! 240 de ore, adica vreo 6 saptamani de full-time. Noroc ca lucram deja deci am trecut peste partea de cautari, CV-uri si interviuri. Am ramas la aceeasi firma. Acte in 3 exemplare, semnaturi, drumuri, secretare, etc. si iata, sunt angajata cu norma intreaga (pe hartie, ca salarul…). Trecerea a fost cam dura, pentru ca veneam direct din concediu.

Viata de adult e naspa. Punct. Pe 9 la servici. 8 ore in fata unui calculator, sedinte, review-uri, pauza de masa si de la capat. Seara pe la 6 vine libertatea. Dar…obosita dupa lucru mai fac una-alta, o bere cu un prieten (dar nu mai multe sau pana tarziu ca doar nu vrem sa fim mahmuri a doua zi), un film, un serial, o plimbare si atat, ca trezirea ii devreme dimineata. Vinerea, minunata si mult-asteptata zi de vineri vine ce in ce mai greu. Pe scurt, job-ul full-time omoara viata sociala. Dar banui ca, si asta sa-mi ziceti voi, cei care lucrati atat de mai multa vreme, dupa un timp de obisnuiesti si reusesti sa le imbini pe amandoua. Sper!

La lucru in schimb chiar simt ca fac ceva. Proiectele merg mult mai repede, pentru ca nu trece o saptamana pana ma reapuc de lucru si sa uit unde am ramas si ce faceam. Putin mai putin stress. Nu mai sunt 5 ore in care ma grabesc sa fac ce trebuie sa fac pentru ca dup-aia sa fug la faculta. Colegii incep sa recunoasca ca fac parte din echipa, desi la inceput nu intelegeau de ce ma vad atat de des. Parca vad ca acuma chiar o sa isi dea seama cand nu sunt la biroul meu de dupa usa.

Oricum, intr-o saptamana, adio practica, adio viata de adult, bun revenit studentie, chefuri pana dimineata, calatorii, vacanta, timp liber. Asta, binenteles, dupa ce trece sesiunea de restante.

Mai nou, pe la firmele mai mari sau mai mici, a aparut moda cu team-building-urile. Pe scurt, cateva zile de plecat undeva, de baut/dansat/jucat jocuri diverse in ideea de a-ti cunoaste mai bine colegii si sefii, de a te integra in echipa. Am avut si eu ocazia sa particip la un astfel de team-building si am invatat din proprie experienta (sau din experienta altora de pe acolo) cateva chestii.

DO’S:

1. Fii simpatic si sociabil.
2. Asculta filozofiile sefilor beti. Pe moment o sa pari un om de treaba si simpatic.
3. Da-le sefilor (mai ales daca nu sunt din Romania) un topor si niste lemne. Ii va tine ocupati o vreme si li se va parea o activitate amuzanta Continue reading

Sa zicem ca esti intern la o firma, mai mare sau mai mica (cu cat e mai mare firma, cu atat se aplica mai tare ceea ce voi scrie mai incolo). Sa zicem ca lucrezi 10 ore pe saptamana. Sa zicem ca inca esti la facultate, inca esti nou si in formare, cunostintele tale despre domeniu exista, dar nu sunt foarte aprofundate. Astfel, proiectele pe care le primesti nu sunt nici foarte complexe (pentru ca, la 10 ore pe saptamana l-ai termina in multe multe luni), nici foarte prioritare, nici foarte importante (cine ar da pe mana unui intern un proiect de care ar depinde un contract important pentru firma respectiva).

Situatia nr. 1: Termini un proiect. Ai trecut de review, totul bine si frumos, l-ai predat. Si acum ce? Stai si astepti. Mai mergi pe la biroul sefului, il intrebi ce sa faci. “Stai putin ca nu am vreme acuma. Am ceva de facut urgent.” Mai trece un timp. Mai mergi o data. “Hmm….nu stiu ce sa iti dau. Nu avem deocamdata proiecte pentru interni. Continue reading

In unele domenii (majoritatea de altfel), cand iti cauti un loc de munca te gandesti unde sa cauti. Vrei o firma locala (romaneasca) mai mica sau mai mare, sau ditamai corporatia multinationala/internationala. Si fiecare are avantajele si dezavantajele ei. Hai sa le luam pe rand…

Firma locala: mica, prietenoasa, te simti ca acasa. Poti ajunge rapid sa fi cel mai tare din cei de acolo, dar si recunoasterea profesionala in afara firmei e mai greu de obtinut. Cand lucrezi intr-o astfel de firma e clar ca lucrezi din placere, din pasiune. Depinde de colegi, dar poti dezvolta un grup mic dar unit. Atmosfera de lucru de mai relaxata, deadline-urile mai putin fixe. In mare, esti mult mai relaxat. Dar…salariul nu va fi asa de mare, oprtunitatile de promovare sunt putine si finite, firma, fiind micuta, are sanse mai mari sa dea faliment, sa renunte la angajati, sa duca lipsa de proiecte. Continue reading

Pentru cei neinitiati: Read The Fucking Manual

Dupa 4 ani intr-un liceu de profil si inca 2 de chin prin Politehnica, m-am hotarat ca destul cu teoria, ar fi cazul sa invat si niste practica (plus ca niste bani in plus nu strica). Asa ca m-am infiintat la JobShop cu un teanc de CV-uri bilingve pe care le-am impartit la toate firmele de profil pe care le-am gasit pe acolo. Una singura a trecut peste lipsa mea de experienta si m-a chemat la un interviu si a avut curajul sa ma si angajeze dup-aia.

Viata de student lucrator nu e chiar asa de grea cum pare. Bine, acuma depinde de cat lucrezi si cat de serios vrei sa te tii de scoala. La mine, cu 10 ore pe saptamana si cu laboratoarele puse toate intr-o zi, oricum era ca si in vacanta. Mai putin perioada cu deadline-uri si release-uri cand nu termini, nu pleci acasa. Punct. Continue reading