Daca este un lucru care nu imi place la multe oferte de job, este o tendinta de standardizare a angajatului in ceea ce priveste timpul lui. Vrem sa fie la ora 9:00 la lucru in fiecare zi. Daca se poate la 8:45 ca sa se apuce la 9 de treaba. Pana acum totul ok. Nu e nimic rau in a ajunge la timp la lucru, nu? Dar daca vrei intr-o zi sa pornesti de la ora 8. Sau daca vrei in fiecare zi sa vii de la 8 ca sa salvezi o ora din timpul tau. Sunt unele joburi unde ai de lucru chiar in intervalul de timp specificat in contract si probabil dupa tura ta vine altcineva. Dar aici vorbesc de job-uri unde ceea ce tu ai de facut este intr-o anumita masura independent de ce face restul echipei. Vorbesc de job-uri unde chiar ar fi indicat sa lucrezi cu un pas/o ora inaintea celorlalti.
Apoi vine pauza de masa. Nu am nimic impotriva cu ea. Oamenii au dreptul la o pauza de masa. Dar daca am de lucru si vreau sa termin ce am de facut, de ce trebuie obligatoriu sa iau si eu pauza? Sau de ce trebuie musai o ora intreaga? Situatia este similara cu calculatoarele mai vechi de pe piata care veneau obligatoriu cu sistemul de operare windows, fie ca tu il vrei sau nu.
Sunt 2 ore pe care de multe ori vreau sa le salvez. Si le salvez ca sa imi rezolv problemele personale, sau sa merg la sala, sau sa dorm ca sa fiu odihnit a doua zi, sau sa invat ceva nou care imi va servi tot pentru job.
De ce trebuie obligatoriu sa venim de la ora 9 si obligatoriu sa avem pauza de masa. Nimeni nu se supara desigur daca ramai peste program, si multe persoane raman atunci cand stiu ca este necesar. Si atunci de ce sa nu se poata si invers. Cand omul a terminat ce are de facut, sau a venit mai devreme sa lucreze si isi sacrifica si pauza de masa ca sa termine ce are de facut, de ce ii mai furam inca 2 ore din zi?
Voi ce credeti? La voi cum merge treaba cu pauzele si venitul mai devreme?
Mai deunăzi, mă uitam la un concurs de Miss. Cred că Miss Univers, doar că se alegea reprezentanta României. Eram, deci, extrem de foarte plictisită. Şi ascultam prezentările concurentelor, în timp ce le priveam defilând p-acolo înalte, zâmbăreţe şi inexpresive în rochii de seară. La un moment dat am început să mă sperii. Mai mult de jumătate din ele erau studente la jurnalism. La Fejesece sau la „particulare”. Iar din cele care studiau prin alte părţi, multe zburau cu gândul tot spre cariera jurnalistică. „Maricica Marinescu din Craiova! 20 de ani, 1,78 m, 85-61-90, studentă la Drept! Îşi doreşte să fie avocată sau om de televiziune!” Cele două ocupaţii nu au mare lucru în comun, trebuie să recunoaştem. (Asta dacă nu cumva s-o face cândva vreo emisiune de succes prezentată de avocaţi. Deşi nu cred.)
Pe lângă concluziile evidente de tip: „Toate piţipoancele îşi doresc să se vadă la televizor” sau „Fetiţele sunt mai bune la compuneri şi vor să se facă scârţa-scârţa pe hârtie, băieţeii sunt mai buni la matematică şi vor să fie ingineri”, am stat să mă gândesc niţel dacă ăsta e un lucru relevant pentru felul în care arată forţa de muncă în presă, sau pentru cum va arăta de-acum înainte. Continue reading
Ştiţi deja că e naşpa pe piaţa joburilor. Nu imposibil ,dar cam nasol. Colac peste pupăză mai ai o problemă. Ai terminat facultatea ( sau anul, sau liceul ) şi vrei bani frate.Saupur şi simplu nu-ţi mai convine job-ul actual. Ce faci?Site-urile de job-uri sunt pline de denumiri ciudate şi descrieri antipatice. Ce să alegi?
Nu ştii să faci nimic? Sau cel puţin aşa crezi? Nu-i nimic..o să înveţi .Nu te împiedica de chestia asta. În primă fază trebuie să ştii ce vrei să înveţi.
Ştiam de multişor de o tehnică , dar n-am aplicat-o. Până acum o săptămâna, când mi-am dat seama cât de faină e. Pe mine m-a ajutat mult.Sună în felul următor:
Fă o lista cu ce îţi place să faci.Nu poate să fie aşa de uşor nu? N-o să fie , stai liniştit.
Important : Fă-o acum, nu amâna. Ia o coală şi umple-o cu activităţi care îţi fac plăcere, oricât de ciudate ar părea ( la mine începe cu: îmi place să fac sex..) scrie-le, nu ajunge să te gândeşti la ele.
Nu te opri până nu scrii măcar 20. Cum să nu ştii 20? Chiar aşa, nu-ţi place decât să faci sex?
Le-ai scris? Bun.Acum ia fiecare acţiune în parte sau combină-le 2 câte 2 şi gândeşte-te cum ai putea să scoţi bani din asta sau ce job implică în mare măsură activitatea respectivă. Notează-ţi!
Last step: Act on it!
Basic, ştiu. Dar nu contează decât dacă aplici.
HINT: ia o perioadă de test de o săptămâna şi analizează-ţi starea din fiecare moment. Dacă te simţi bine şi ai vrea să te simţi mereu aşa ,notează ce faci în acel moment . Ideal ar fi să încerci mai multe activităţi în perioada de test.
Succes!
P.S. V-aş da lista mea ca exemplu, dar e lungă şi ciudată
In perioada 21-27 iunie se desfasoara festivalul Cannes Lions. Festivalul Cannes Lions este un festival global pentru cei care lucreaza in advertising si in campurile relationate advertisingului, precum Pr-ul. In fiecare an, festivalul are loc la Palais de Festivals la Cannes, in Franta.
Zilele trecute am aflat castigatorul pentru categoria Best International PR campaign. Castigatorul este agentia Cumminsnitro Brisbane, din Australia, care a realizat o campanie de promovare a insulei Queensland ca destinatie turistica. Title campaniei alese de cei de la Cumminsnitro Brisbane este „Best job in the world”
Arata destul de frumos. Dupa ce vezi clipul, parca te-ar bate gandul sa aplici si tu. Sa stai toata ziua la soare, sa te plimbi pe plaja si sa faci fotografii pe care sa le pui pe blog. Continue reading
Astazi avem un Guest Post de la special guest star: Elena sau Minxieee. Nu mai vorbesc mult singura, doar adaug la introducere o poza cu dansa, pentru ca ce e un articol fara o poza cu Minxieee dupa ce a copt o paine cu manutele ei? Asta ca sa vedeti cat e de polivalenta.
