Mai 30 2009

Io nu-s Gunoier, io-s Senior Garbage Manager

Cred că n-o să uit niciodată noaptea în care în calitatea mea de Account Manager şi om de vânzări am mufat obsesiv vreo 50 de cabluri UTP , am pus plinte, am măturat, am cărat, am tăiat , m-am târât pe jos, am lipit şi am testat echipamente până la 7 dimineaţă pentru o expoziţie. Ca recompensa după un duş şi doar jumătate de oră de somn au urmat 9 ore de stat în picioare, prezentări şi interviuri. Nu, n-a fost caz izolat.

România este prin definiţie o ţara a joburilor cu nume pompoase. De fapt nimeni nu face nimic concret şi toată lumea (dacă..) munceşte efectiv 3-4 ore din cele 8, restul fiind alocate barfelor, mess-ului, blogurilor, ţigărilor şi evident comtemplarii tavanului şi punctelor negre de pe nasul colegilor. Îmi place în mod deosebit să văd cum se umple lista de mess la ora 9, pentru că , bineînţeles, nimeni nu poate începe muncă fără o cafea, o pauză, citirea a cel puţin 7 cotidiane şi evident: mess.

În schimb românii sunt descurcăreţi şi inventivi iar şefii ştiu asta. Dece să angajeze 30 de oameni diferiţi când pot să angajeze vreo 4-5 , să le zică Account manager, PR manager, Sales Executive şi Procurement Buyer şi să-i pună să trimită colete, să care colete, să facă design, marketing, client service, vânzări, facturi şi la nevoie să vopsească şi sediul pe dinafară? Pe toţi. La nimereală. Pe rând sau în grup.

Trebuie să fii atent ce vrei să faci pentru că lucrurile stau în general cam aşa:

În firmele mici (5-20 angajaţi) - Indiferent de postul pe care îl ocupi ( chiar şi şef), vei face cam orice. Întotdeauna va lipsi un coleg căruia va terbui să-i iei nonşalant locul chiar dacă nu ştii despre ce e vorba. Avantajul la firmele mici e că înveţi cam de toate, ai şansa să te afirmi şi e ca într-o familie mai mare.

În firmele medii- Lucrurile stau undeva la mijloc, dar se tinde spre organizarea strictă din multinaţionale.

În firmele mari ( multinaţionale)- Sistemul e conceput în aşa fel încât fiecare persoană să fie uşor de înlocuit fără complicaţii operaţionale pentru firmă aşa că fiecare are o sarcină bine stabilită. Aici te afirmi mai greu şi atmosferă e mai rece de obicei, dar îţi vezi de treaba ta.

Orice ai vrea să faci keep focused. O zi minunată vă doresc.

Share/Save/Bookmark


Mai 29 2009

Pai training sa fie!

Buna ziua si bine ati venit la trainingul Inditex!

Chiar daca va asteptati ca astazi sa invatati sa impaturati tricouri, acest lucru nu va avea loc deoarece prima data aveti nevoie de niste informatii utile despre noul vostru job. Pentru asta, va voi face un rezumat al acestei zile pe care o vom petrece impreuna:

In primul rand veti afla detalii despre Inditex, a doua companie de retail pe plan mondial, precum si brandurile ei: Zara, Bershka, Stradivarius, Pull and Bear, Oysho, Massimo Dutti, Zara Home si Uterque - chestia asta chiar era necesara, unii au zis la interviu ca vor sa lucreze la Adidas si majoritatea erau axati pe Zara, pentru ca “de celelalte nu au auzit niciodata” *WRONG*

Apoi veti afla procedeul prin care ia nastere o colectie, de la designerii nostri care merg pe podiumurile faimoaselor prezentari de moda, pana la persoanele insarcinate cu achizitionarea materialelor – ahaaaa! Stiam ca merge toata afacerea asta asa de bine pentru ca toate hainele sunt dupa ultimele trenduri si ca de la cateva zile de la aparitia pe podiumuri deja apar in magazine, dar nu-mi chiar imaginam ca designerii Inditex fac niste poze, le lipesc pe o plansa, aleg material si culori si gata, se trimite colectia in intreaga lume. Te mai si miri ca nenea patronu’ e cel mai bogat om din Spania. Continue reading

Share/Save/Bookmark


Mai 28 2009

Acul in motorul de cautare.

Am o mare problema cu motoarele de cautare de pe site-urile cu job-uri. La inceput, par foarte bine organizate. Trebuie sa selectezi anumite date ca sa fii sigur ca iti arata numai ce vrei tu sa vezi. Selectezi domeniul in care vrei sa lucrezi, orasul, nivelul de experienta si alte chestii de genul. Totul bine si frumos pana acum. Dupa ce ai bifat ceea ce te intereseaza si ceea ce ti se potriveste, apesi butonul search. Atunci, incepe marea mea enervare.

Sa presupunem urmatoarea chestie. Esti student. Mai ai un an doi si termini facultatea. Te-ai gandit tu ca acum e cel mai bun moment sa iti cauti un job. Prima chestie care o faci e sa iti redactezi CV-ul. Scrii frumos numele facultatii pe care o frecventezi… scrii locurile pe unde te-ai mai plimbat incercand sa acumulezi putina experienta… si in final, iti incarci CV-ul pe site-urile cu job-uri. Pana aici, nimic complicat.

Mandru de nu se mai poate de CV-ul tau, incepi sa cauti niste joburi care ti se potrivesc. Sa presupunem din nou ca esti student la FJSC, facultatea aia fara someri. Incepi cautarea si mai increzator. Selectezi frumos domeniu de interes PR/Publicitate si astepti. In doua secunde iti apare ditamai carnatul de slujbe disponibile. Toate numai si numai pentru tine. Continue reading

Share/Save/Bookmark


Mai 27 2009

Despre radio cu Olix

M-am gandit eu asa ca ar fi interesant sa vedem si ce au alti oameni de zis, nu doar noi. Exista multe alte domenii pe piata asta la care noi nu avem acces si sunt sigura ca niste sfaturi in plus si de la ei nu ne strica.

Primul pe lista – din domeniul Radio – Olix de la Kiss.

olix-pic

Cititi mai jos cum a decurs primul interviu luat de mine (ever):

Salut OLiX! (asa ii place lui sa se scrie) Dupa cum stii, noi aici vorbim despre joburi si jobosfera si stiu ca multi oameni vor fi curiosi sa afle mai multe despre jobul tau la radio.

Sa incepem cu inceputul. E viata la radio atat de glamuroasa cum pare?

Buna ziua draga Simona, (suna misto treaba cu jobosfera), viata in radio e glamuroasa doar atunci cand iesi in public sau la evenimente unde stie lumea cine esti, pentru ca in metrou sau in tramvai lumea nu te stie, asa ca nu-i tot timpul glamuroasa. Mie-mi place sa traiesc cu picioarele pe pamant si chiar nu consider viata de radio ca fiind ca a unei vedete. E fain atunci cand primesti laude de la ascultatori, sau atunci cand, la sedinte, esti dat ca exemplu pozitiv (la mine se intampla asta mai rar, dar imi creste inima atunci cand se intampla). Continue reading

Share/Save/Bookmark


Mai 27 2009

Clientii mei, iubirili mele.

Azi am avut examen la o materie numita Managementul Relatiilor cu Clientii. Din tot calupul asta de sesiune, a fost singurul examen din care am mai inteles ceva, fara sa invat prea mult. Pai cum am reusit eu performanta asta? Simplu. La agentie avem clienti. Avem relatii. Avem manageri. Asa ca n-a fost foarte greu de asimilat ce a scris acoo. Acuma, normal ca in momentul in care trebuie pus pe hartie, trebuie facuta o mica diferentiere intre ce se intampla in realitate si ce se intampla in teorie. La examen e bine sa scrii ce se intampla in teorie, pentru ca probabil nu peste tot e la fel ca la mine la agentie. Dar, de exemplu, am putea face o analiza a subiectelor de la examen aplicate in realitatea cotidiana, pentru ca raspunsurile s-ar putea sa difere putin.

Intrebarea 1. Ce este un Key Account Manager si care sunt functiile lui?

Raspuns: Pai, un Key Account Manager este un manager care se ocupa de un key account. Key account in acceptiunea noastra la agentie sunt magazine de genul Mega Image sau Profi, unde noi facem promotii cu diverse produse. Alea mai mari, cunoscute si sub numele de Cora sau Auchan, respectiv hipermarketurile, sunt International Key Account, pentru ca sunt mai shmekere, mai bengoase, mai internationale. Nu stiu exact daca ele beneficiaza de un International Key Account Manager, dar este de retinut ca importanta lor in ierarhia accounturilor este mai ridicata.

In principiu, Key Account-ul este un super client care cumpara de la tine cu duiumu, asa ca tre’ sa tii bine de el. Daca de exemplu este Coca Cola, o sa consideri mai important un lant de magazine de talie nationala unde sa-ti bagi produsul, decat magazinu’ lu Nea Fanica de la colt, care cumpara un bax pe luna si si ala ii ramane pe stoc pentru ca lumea cumpara Adria Cola. Exista diverse tehnici de a tine de un client baban de genu asta, iar pentru tehnicile care tin de politici de comunicare, se apeleaza la domniile noastre.

De exemplu, una din metodele de a fideliza un key account este sa-i oferi un program de trade. Ce este un program de trade? Explicat pe scurt, este asa: mai Gogu drag. Daca tu cumperi multe multe baxuri de cico de la mine, poti castiga la sfarsitul lunii, prin tragere la sorti, o sapca si un pix! E moca? DA! Foarte perfect. Acest exemplu este bineinteles subexagerat, pentru ca premiile se ridica de obicei la talia unor masini de lux sau alte shmekerii dinastea. Sa fii sigur ca tot cico-ul din magazin e cumparat de la tine. Ce se intampla mai departe cu cico-ul, cum ajunge el la consumatorul final, nu mai e treaba ta. Tu vrei sa scapi de el din fabrica si daca incasezi banii pe produs, esti multumit.

Sa trecem la intrebarea 2. Care este diferenta dintre un client fidel si un client loial? Sa mor daca am stiut initial sa raspund la intrebarea asta, pentru ca pentru mine e acelasi lucru. Pana la urma am raspuns ceva de genu, comparativ cu viata din agentie: un client care iti zice ca serviciile tale sunt superi tari, ireprosabile, minunate, si pana la urma totusi se decide sa faca licitatie ca sa vada si celelalte servicii ireprosabile, este oarecum fidel. Asta daca te alege la final tot pe tine, si se scuza prin faptul ca s-a lasat furat de tentatie. Totusi, daca in timpul prestarii serviciilor reusesti sa il calci pe coada, data viitoare va face iar licitatie si nici nu te mai alege. Fidelitatea asta in realtiile business to business e ca in orice relatie. Dureaza cat dureaza dragostea, si uneori mai putin de 3 ani.

Daca un client e loial, vine doar la tine fara sa stea pe ganduri. Accepta orice preturi bombastice ii pui, cu conditia sa ii mai oferi o mocaciune din cand in cand, sa ii arati ca tii la el. Sau o promotie, o tragere la sorti, ceva, sa se simta si el bagat in seama. Clientul loial te recomanda mai departe, isi aduce prietenii sa cumpere de la tine, spune ca esti cel mai tare, iti face deci PR neplatit doar pentru faptul ca tu ai o inghetata atat de delicioasa. De exemplu, eu sunt loiala salatei de vinete de la Auchan si am incercat o data sa cumpar si salata de boef de la acelasi brand, de loiala ce eram. Adica am dat in tendinte de cross-buying. Vedeti ce simplu e sa compari tocatul vinetelor cu strategiile de marketing?

Intrebarea 3. Ce faci deca primesti o plangere de la un client si cum reactionezi sa o rezolvi? Aici diferentele intre teorie si practica sunt intr-adevar foarte mari. In teorie, exsita mai multe etape de a rezolva conflictul. Ii asculti plangerea, ii raspunzi repede, te asezi cu echipa la o intalnire sa te gandesti cum remediezi problema, ii oferi solutii compensatorii si ii spui ca el are tot timpul dreptate. Dupa principiul fundamental si de baza a oricarei afaceri – Clientul Rege.

Doar ca traim in Romania si aici am invatat ca uneori clientul poate fi si sclav! De ce nu! Mai ales cand l-ai loializat, sau cand esti institutie de stat, sau cand l-ai pus sa semneze un contract pe un an cu daune materiale foarte consistente. Atunci de doare la bascau. Se plange? Da-l mai departe la altu si la altu pana cand se satura sa se tot planga. Vine la firma sa vada cum sa remedieze problema? Pune pe cineva sa se faca ca il asculta dupa care fa tot cum vrei tu. Se plange in continuare? Ok, cedeaza, fa cum vrea el dupa care ofera niste servicii de toata jena si data viitoare cand ti le solicita.

Aceasta a fost pe scurt, analiza examenului meu de azi dimineata. Deci, daca faceti management, marketing sau orice alta specializare dinasta care promite sa scoata manageri pe banda, sfatul meu ar fi asta: angajati-va. Pentru ca oricum stiu ca va plictisiti in facultate. Si, cu exceptia unor materii scarboase de genul sisteme informatice de gestiune, totul va fi mult mai aplicabil si mai palpabil decat sa invatati niste materie seaca dintr-o carte.

Share/Save/Bookmark