blog despre jobosfera

Blogul despre jobosfera ia o pauza pe perioada nedeterminata.

Va multumim pentru atentie.

Am prieteni  care ma intreaba constant daca mai stiu joburi. Subiect delicat in perioada asta.  Intrebarea mea in mod automat este:  ce stii sa faci, ce te-ar interesa ca poate mai stiu? Raspuns: Orice.

Raspuns gresit!

Cum? Gresit ? Ce naiba..

E gresit , sa-ti spun si de ce. Chiar vrei sa fii orice intr-o firma? Nu cred ca vrei sa fii gunoier. Nu cred ca vrei sa fii maturator. Nu  cred ca vrei sa fii un sclav. Nu inseamna decat ca nu prea stii incotro te indrepti si cum poti sa-ti aduci contributia intr-o firma. In plus nu stii ce sa cauti si nu stii cum sa te vinzi pentru un job specific. Si fiecare job este specific. Nimeni nu stie sa faca orice. Ok poate esti in situatia in care seful te pune sa faci de toate si/sau trebuie sa inveti sa faci multe. Asta  ar trebui sa fie doar o situatie momentana. Energia ta ar trebui sa se indrepte spre ceva specific.

La inceput de drum ( si nu numai) e bine sa fii open-minded si sa incerci lucruri noi care a putea sa-ti placa. Totusi nu spune niciodata unui angajator ca vrei sa faci orice. Il jignesti. De ce le mai multe ori e vorba de un om care a investit 5-10 ani intr-un domeniu ca apoi sa vina unul ca tine care nu are nici un fel de experienta sa ii spuna ca poate sa faca de toate. Gandeste-te bine ce inseamna orice asta pentru ca s-ar putea sa-l faci asta toata viata. Continue reading

Am inceput sa lucrez acum un an pe jumate de part-time, adica 10 ore pe saptamana. Ideal pentru un student. Orele le faceam in 2 zile, oricand. Mai comasam saptamanile in vacante si sesiuni ca sa am vreme sa le fac pe toate. Concedii nu prea imi luam pentru ca nu aveam de ce. Oricum mai mult aveam liber decat lucram. Pe scurt, totul bine si frumos.

Dupa ce am terminat anul 3 am stiut ca se-mpute treaba. Practica! 240 de ore, adica vreo 6 saptamani de full-time. Noroc ca lucram deja deci am trecut peste partea de cautari, CV-uri si interviuri. Am ramas la aceeasi firma. Acte in 3 exemplare, semnaturi, drumuri, secretare, etc. si iata, sunt angajata cu norma intreaga (pe hartie, ca salarul…). Trecerea a fost cam dura, pentru ca veneam direct din concediu.

Viata de adult e naspa. Punct. Pe 9 la servici. 8 ore in fata unui calculator, sedinte, review-uri, pauza de masa si de la capat. Seara pe la 6 vine libertatea. Dar…obosita dupa lucru mai fac una-alta, o bere cu un prieten (dar nu mai multe sau pana tarziu ca doar nu vrem sa fim mahmuri a doua zi), un film, un serial, o plimbare si atat, ca trezirea ii devreme dimineata. Vinerea, minunata si mult-asteptata zi de vineri vine ce in ce mai greu. Pe scurt, job-ul full-time omoara viata sociala. Dar banui ca, si asta sa-mi ziceti voi, cei care lucrati atat de mai multa vreme, dupa un timp de obisnuiesti si reusesti sa le imbini pe amandoua. Sper!

La lucru in schimb chiar simt ca fac ceva. Proiectele merg mult mai repede, pentru ca nu trece o saptamana pana ma reapuc de lucru si sa uit unde am ramas si ce faceam. Putin mai putin stress. Nu mai sunt 5 ore in care ma grabesc sa fac ce trebuie sa fac pentru ca dup-aia sa fug la faculta. Colegii incep sa recunoasca ca fac parte din echipa, desi la inceput nu intelegeau de ce ma vad atat de des. Parca vad ca acuma chiar o sa isi dea seama cand nu sunt la biroul meu de dupa usa.

Oricum, intr-o saptamana, adio practica, adio viata de adult, bun revenit studentie, chefuri pana dimineata, calatorii, vacanta, timp liber. Asta, binenteles, dupa ce trece sesiunea de restante.

Ador conversatiile telefonice cu clientii. Nu stiu daca o fi de la provider, de  interlocutori sau pur si simplu de la astre, dar de cele mai multe ori iese o varza totala. Fiecare om care suna scuipa rapid numele si functia. El le stie bine, de ce ti le-ar zice si tie mai clar?  Niciodata nu inteleg numele. Dupa ce termin  discutia mai ntreb odata politicos cu cine am avut placerea. Poate am de data asta sanse si retin macar numele mic sau firma. Ar fi foarte folositor. E foarte tricky atunci cand suni la o firma , stii ca vrei sa vorbesti cu un tip haios care vorbeste mult, rapid si peltic dar nu stii de cine sa intrebi .

La telefon toti au impresia ca-i furi. Eu lucrez cu sisteme. Astea n-au pret fix. Omul totusi  te intreaba, insista sa afle cat l-ar costa totusi : da`domne..da`aproximativ asa cat e? Te dai batut si subliniezi: dom`le dupa ureche asa , dar nu e sigur, aproximez:  cam 15000 euro. Ah bun, zambeste. Continue reading

Sa incepem asa….  Intai cumparam bilete pentru litoral. Ne alegem statiunea Mamaia si ne cazam la un hotel de trei stele. Data vacantei? Pai hai sa fie undeva la jumatatea verii. Sfarsitul lui iulie -  inceputul lui august.

Dupa ce am stabilit toate astea, incepem frumos sa ne facem bagajul. Ne urcam in masina si ii dam bice pana in Constanta, Mamaia.

Deja dupa vreo ora de mers, incepi sa regreti ca te duci spre Constanta. Drumurile sunt jalnice si ii compatimesc pe alti fraieri ca mine care au ales sa fie turisti la Marea Neagra. Pana sa ajungi in Constanta iti faci mii de nervi si daca mai ai si o masina pe care ai dat o caruta de bani, iti vine sa o iei in brate ca sa treci peste zecile de gropi care le intalnesti la tot pasul.

Drumurile care sunt cat de cat bune, sunt pline de carpeli care acopera mai mult sau mai putin gropile.

Si ca si cand aventura parcurgerii unui astfel de drum nu e suficienta, ne oprim pe podul de la Fetesti-Cernavoda sa platim taxa de trecere a podului. Si stam, si stam… si stam. Stam la trecerea podului vreo ora asa… ca sunt deschise numai trei caserii la sute de masini. Nici acum nu am inteles care e rostul acestei taxe. Pentru taxa de drum, credeam ca exista rovinieta. Acum, avem si taxa de pod. Pai sa ne traiasca daca tot o avem. Continue reading